Mercedes-Benz Intelligent Drive

ESP®

/media/technologies/esp/intro_module/de/image_2.jpg
/media/technologies/esp/intro_module/de/image_1.jpg
ESP® identifies driving situations approaching critical road-holding limits such as evasive manoeuvres and helps the driver to stabilise the vehicle by braking individual wheels and adjusting the engine output accordingly.

Programul electronic de stabilitate.

Media

Informaţii detaliate

/media/technologies/esp/additional_information_module/de/image_1.jpg

Changes may have been made since these images and films were produced.

Programul electronic de stabilitate (ESP®) a fost montat pentru prima dată în anul 1995, la un model Clasa S.
În 1959, Prof. Fritz Nallinger, inginer şef şi membru al consiliului de administraţie al Daimler-Benz AG, a patentat un sistem de comandă proiectat pentru a împiedica deraparea roţilor motrice prin intervenţie asupra motorului, transmisiei sau frânelor.

Cu toate acestea, a fost nevoie de mulţi ani pentru ca această idee bună să treacă de faza teoretică. Nu erau disponibili nici senzorii necesari şi nici un sistem de comandă care să efectueze intervenţia de stabilizare în câteva secunde. Microcomponentele electronice au făcut loc unui nou val de progres, demonstrându-şi aplicabilitatea practică în cazul sistemului de antiblocare la frânare (ABS), inclus pentru prima dată în dotarea Clasei S în 1978. ABS a constituit baza pentru dezvoltarea unor sisteme suplimentare. A urmat sistemul de control al derapării la acceleraţie (ASR – produs în serie începând din 1981). Acesta a fost primul sistem care a controlat interacţiunea forţelor longitudinale dintre pneuri şi suprafaţa carosabilă nu numai în timpul fazei de frânare, ci şi la accelerare, influenţând atât frânele, cât şi cuplul motor. În 1985 a fost lansat diferenţialul autoblocabil (ASD) şi inovatorul sistem de tracţiune integrală 4MATIC. Aceste sisteme au în comun faptul că detectează şi limitează patinarea roţilor cu ajutorul unor microcomponente electronice şi hidraulice de ultimă generaţie, pentru a optimiza aşa-zisa dinamică longitudinală a autovehiculului.

Inginerii de la Mercedes-Benz au hotărât apoi să ducă lucrurile mai departe: următorul lor obiectiv a fost acela de a îmbunătăţi siguranţa în toate situaţiile de conducere - în viraje, în timpul manevrelor de evitare sau în ceea ce priveşte alte mişcări ale autovehiculului care implică niveluri de dinamică laterală care să prezinte un risc ridicat de derapare. A fost lansat ulterior un proiect ambiţios de dezvoltare: sub denumirea de „controlul derapării transversale”, inginerii au căutat să identifice modalităţi tehnice de detectare a mişcărilor de derapare ale unui autoturism şi de a le reduce prin intervenţia specifică asupra suspensiei, motorului şi transmisiei. În urma multor simulări computerizate şi a unor cercetării preliminare, s-a început testarea cu primele autovehicule de probă prevăzute cu acest sistem în 1987, parcurgând mii de mile în anii următori. În acelaşi timp, s-a demonstrat aplicabilitatea practică a invenţiei cu ajutorul simulatorului de conducere din Berlin. Aici, inginerii Mercedes-Benz au coordonat 80 de şoferi de sex masculin şi feminin care au condus la o viteză de 100 km/h pe un drum rural imaginar, unde au avut de-a face cu 4 curbe înşelătoare acoperite de polei, fapt care a redus aderenţa cu peste 70%. Fără ESP®, în cadrul a 78% dintre testele rutiere nu s-a putut menţine sub nicio formă direcţia autovehiculului şi s-au înregistrat derapaje care s-au încheiat cu trei accidente succesive. Cu ajutorul sistemului de siguranţă activă, toate testele rutiere s-au desfăşurat fără derapaje şi fără accidente. Bineînţeles că dezvoltatorii au dorit să testeze sistemul ESP® în practică. Dezvoltarea proiectului de producţie de serie a avut loc în 1992. Peste 40 de ingineri Mercedes-Benz şi Bosch au colaborat în cadrul acestui proiect inovator, care a dus la lansarea producţiei de serie în 1995.
 

1

Disponibilitate autovehicule

Subiecte asemănătoare